Biserica Baptista Maranatha Suceava - Live


Site:http://www.maranatha.ro/

11 comentarii

  1. Anonim says:

    NU PIERE CEL NEPRIHĂNIT...
    Isaia 57.1 → Ioan 3.16

    Nu piere cel neprihănit,
    Cel cununat cu viaţa,
    Căci lui mormântul i-a-nghiţit
    Nu sufletul, ci faţa...

    Nu piere omul credincios
    Ce s-a unit cu harul,
    Căci pentru el Isus Cristos
    A suferit Calvarul...

    Nu piere cel răscumpărat
    Deşi coboară-n groapă,
    Căci Însuşi Dumnezeu i-a dat
    Să bea a Vieţii Apă...

    Nu piere cel ce are Sus
    Un loc, un tron şi-un Tată;
    Pe braţ de îngeri este dus
    În Ţara minunată...

    Nu piere-al învierii fiu
    Ce-a adormit în Domnul;
    Deşi el zace în sicriu,
    Uşor îi este somnul...

    Şi-atunci când trâmbiţa va da
    Semnalul de trezire,
    C-un trup de slavă-l va schimba
    Pe cel de putrezire...

    Născut din Duh şi adevăr,
    Nu poate ca să piară:
    Cristos i-a hărăzit în Cer
    Eternă primăvară...
    (Cântările treptelor, nr.163)

    Sincere condoleanţe şi Geneza 24.56,
    fratele vostru de cruce,
    Ticu Moisa, Bucureşti

  2. Anonim says:

    Prin harul Domnului am avut privilegiul sa-l cunosc pe frt. Nelu anul trecut in luna Septembrie. Am venit pentru prima data la biserica baptista din Calafindesti de care auzisem cu multi ani in urma si sa caut un frate cu numele de LAVRIC VASILE, un ascultator fidel al emisiunilor de la Radio Monte Carlo, al carui colaborator modest am fost si sunt si in prezent. In Duminica aceea seara, fratele Nelu m-a invitat sa slujesc cu un mesaj. M-am bucurat mult de partasia care am avut-o impreuna. Intrebandu-ma, frate care este textul dvs? Am raspuns, Ioan 3.16! La terminarea serviciului am schimbat cateva cuvinte si mi-a spus ca-si aduce aminte cu placere de anii petrecuti la Brasov.!!!Acum, cu lacrimi pe obraz scriu aceste cuvinte si doresc ca Domnul sa fie sprijinitorul celor dragi din familia fratelui. Ftr. Nelu s-a dus la Cristos, unde este cu mult mai bine....! (Fil.1.23b).Cu dragoste, Valentin Raican, Brasov.

  3. Anonim says:

    Sincere condoleante familiei Candreanu din partea familiei Bujorean Adrian din Bruxelles.Domnul sa va mangaie.

  4. Anonim says:

    d=l sa ne ajute p toti sa ajungem in cerul minunat e dureros dar ce bn e sa sti ca sunt cu domnul acasa.....

  5. Anonim says:

    S-A DUS ACASĂ (Luca 1.23)
    Introducere: Observăm în textul evanghelistului Luca cel puţin 3 elemente demne de remarcat la marele preot Zaharia:
    a. un portret remarcabil (vers. 6) = a fost un om neprihănit, cu o viaţă fără pată, în ciuda păcătoşeniei majoritare
    b. o perseverenţă remarcabilă (vers. 13) = a fost un om stăruitor în rugă-ciune, în ciuda sterilităţii Elisavetei şi a vârstei lor înaintate (vezi şi Rom. 4.18)
    c. un privilegiu remarcabil (vers. 13-15) = a fost ales să fie tatăl lui Ioan, înainte-mergătorul lui Mesia, în ciuda momentelor de şovăială şi necredinţă
    Dar ceea ce mă lasă mut de uimire este faptul că, în ciuda handicapului dobândit („a rămas mut“, vers. 22), el nu-şi curmă slujirea (vers. 23)!
    Ce mărturie măreaţă a dat şi împăratul Dariu despre slujirea proorocului Daniel: „Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat“ (Dan. 6.20)!
    Ce har să te poţi duce Acasă cu slujirea pe care nu ţi-a putut-o curma nici necazul, nici strâmtorarea, nici foamea, nici prigoana, nici lumea, nici Satan...!
    Să privim slujba creştinului din 3 puncte de vedere:
    1. o slujbă încredinţată (2 Cor. 5.19; Tit 1.3) = privilegiul slujitorului
    Fiul lui Dumnezeu a luat un chip de rob pentru a elibera pe robii Diavolului (Ioan 8.31-32, 34-36) şi a face din ei robii lui Dumnezeu (Mt. 6.24).
    În această calitate, ni s-a încredinţat tuturor (1 Petru 4.10):
    a. o slujbă specială (1 Tes. 1.9-10)
    b. o slujbă superioară (2 Cor. 3.9)
    c. o slujbă slăvită (Ef. 1.12)
    Încredinţarea unei misiuni impune îndeplinirea acelei misiuni. Aşadar,
    2. o slujbă încheiată (Lc. 1.23; F.A. 20.24) = perseverenţa slujitorului
    Înţeleptul Solomon spunea că „mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui“ (Ecl. 7.8). Tocmai de aceea, eu şi tu trebuie să perseverăm cu credincioşie pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să ne ducem la bun sfârşit slujirea noastră (Ps. 1.3; vezi şi 1 Petru 1.9). În ce fel se poate asta? Iată cum:
    a. slujind cu smerenie (F.A. 20.19)
    b. slujind cu suflet (Ps. 100.2)
    c. slujind cu sârguinţă (Rom. 12.11)
    În chipul acesta, ne va fi garantată:
    3. o slujbă încununată (2 Tim. 4.7-8; Rom. 8.30) = proslăvirea slujitorului
    a. vom fi cu El, cu marele nostru Mântuitor şi Domn (1 Tes. 4.17)
    b. vom fi ca El, ca marele nostru Mântuitor şi Domn (1 Ioan 3.2).
    Încheiere: Ferice de slujitorul ostenit care se întoarce Acasă cu slujba încheiată (Is. 57.2; Apoc. 14.13)! Domnul să ne ajute şi nouă tuturor! Amin.

    Fraţii noştri s-au dus acasă... Ei se vor odihni de ostenelile lor.
    Să le urmăm pilda vieţii ca să-i întâlnim acasă la Domnul!
    (TICU MOISA, Bucureşti)

  6. Anonim says:

    GOD BLESS YOU!THE FAMILY.

  7. Anonim says:

    Dumnezeu sa va intareasca!Suntem alaturi de voi!(ALEX TM)

  8. Anonim says:

    Dumnezeu sa va intareasca in aceste clipe grele .Mihaela Ursache.

  9. Anonim says:

    Iudeii din Ierusalim au venit în Betania să mângâie cele două surori, dar Împăratul iudeilor a venit să le arate că El este „Învierea şi Viaţa“ (Ioan 11.19). Aceasta este cea mai mare mângâiere şi pentru familia îndoliată de acolo. Noi o mângâiem prin prezenţă, prin flori, prin gesturi, prin atingere, prin îmbrăţişări, prin lacrimi, prin cuvinte.
    Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, şi Domnul Isus Cristos, Dumnezeul mângâierii le face această glorioasă promisiune: „Fratele, Nelu n-a murit, ci doarme! De aceea, „Ferice de acum încolo de morţii care dorm în Domnul! Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“ (Apoc. 14.13).
    De ce sunt fericiţi cei ce au adormit în Domnul?
    (a) pentru că lupta lor a încetat, durerile, suferinţele şi lacrimile lor au luat sfârşit; ei au ieşit biruitori prin Acela care i-a iubit şi au pus crucea jos pentru totdeauna (Rom. 8.37; 2 Cor. 4.8-11; 5.1-4);
    (b) pentru că alergarea lor s-a isprăvit, şi ei au ajuns la ţintă (2 Tim. 4.7; Fil. 3.13-14);
    (c) pentru că timpul de veghere le-a expirat: au păzit credinţa şi un cuget curat (2 Tim. 4.7; Apoc. 3.10d)
    (d) pentru că slujirea lor a încetat, iar Stăpânul i-a invitat să intre în bucuria Lui (Mt. 25.21, 23).
    Suntem aici, nu pentru a afişa un aer ostentativ şi a-i privi cu oarecare suspiciune pe cei ce nu-şi pot stăpâni lacrimile. Cine n-a avut o fiinţă dragă de care s-a despărţit prin moarte nu ştie ce înseamnă durerea morţii şi nici nu are lacrimi pentru „a plânge cu cei ce plâng“ (Rom. 12.15-16).
    Noi plângem şi ne întristăm, dar nu ca ceilalţi care nu au nădejde, ci ca unii care am aflat în Domnul Isus nu numai siguranţa mântuirii, dar şi nădejdea vieţii veşnice. Ştim unde s-au dus cei ce au adormit, ştim cu ce trupuri glorioase şi nemuritoare se vor întoarce şi, împreună cu ei, vom întâmpina pe Domnul în văzduh, mergând, ACASĂ la El. Amin! Valentin Raican, Brasov.

  10. Anonim says:

    Domnul sa va intareasca :-(

  11. Anonim says:

    TRECĂTOR PE DRUMUL CRUCII
    ,,Au silit să ducă crucea lui Isus
    pe un trecător care se întorcea de la câmp,
    numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf.“
    (Marcu 15.21).

    După lunga zi de trudă,
    Simon se-ntorcea acasă;
    Fruntea de sudoare-i udă,
    Oboseala îl apasă.

    Nu-l cruţase nici dogoarea,
    Nici nu-l răcorise vântul;
    Iar pe-atunci mecanizarea
    Încă n-o ştia pământul.

    Dar ostaşii nu au milă
    De-un plugar cu haine sparte;
    Îl opresc şi-i cer în silă
    Crucea altui om s-o poarte.

    Nu avea etiopeanul
    Din Cirena şi el cruce
    De-l silise căpitanul
    Altui semen a i-o duce?!

    Dar nu-i greu s-arunci povara
    Pe alţi umeri şi spinare;
    Fie iarna, fie vara,
    Se pricepe fiecare...

    Nu ne spune Sfânta Carte
    Ce-a mai fost cu cireneanul:
    O fi-avut el însuşi parte
    De Isus, Nazarineanul?!

    Pavel despre-a lui soţie
    Spune că i-a fost ca mamă.
    Ruf era (tot Pavel scrie)
    Un ales, un om de seamă.

    ***
    După bice fără număr,
    Cu spinarea sfârtecată,
    Doamne, cum duceai pe umăr
    Crucea grea şi-nsângerată?!

    Pentru-o viaţă de netrebnic,
    De greşeli şi de păcate,
    Eu eram în totul vrednic
    Să iau crucea Ta în spate.

    Însă, Tu şi pentru mine,
    Ai urcat supus Calvarul
    Ca să mă uneşti cu Tine
    Pentru cât va ţine Harul.

    Miel divin, Miel fără pată,
    Te implor printre suspine:
    Nu lăsa să fiu vreodată
    Trecător pe lângă Tine!

    Trecătorii Îţi aruncă
    Doar batjocuri şi sudalme;
    Cei puternici dau poruncă
    Să iei bice, pumni şi palme.

    Nu! Eu vreau să-Ţi calc pe urme
    Pe cărarea pătimirii
    Şi nimic nicicând să-mi curme
    Drumul strâmt al fericirii.

    Fă-mă, cum spuneai odată,
    Călător pe calea-ngustă
    Care crucea grea îşi poartă
    Dar dulceaţa slavei gustă.

    Nu lăsa să se-ntretaie
    Drumul meu cu-al Tău, Isuse,
    Ci ca spicele din claie
    Cap la cap să fie puse.

    Şi ajuns în veşnicie
    Unde Duhul Tău mă duce,
    Voi fi plin de bucurie
    Că mi-ai dat să port o cruce...

    Ticu Moisa
    Bucureşti, 23.01.2012

Adauga un comentariu

Copyright 2010-2012 Media Crestin Live All rights reserved Designed by SimplexDesign