TRECÄ‚TOR PE DRUMUL CRUCII ,,Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru ÅŸi al lui Ruf.“ (Marcu 15.21).
După lunga zi de trudă, Simon se-ntorcea acasă; Fruntea de sudoare-i udă, Oboseala îl apasă.
Nu-l cruţase nici dogoarea, Nici nu-l răcorise vântul; Iar pe-atunci mecanizarea Încă n-o ştia pământul.
Dar ostaşii nu au milă De-un plugar cu haine sparte; Îl opresc şi-i cer în silă Crucea altui om s-o poarte.
Nu avea etiopeanul Din Cirena şi el cruce De-l silise căpitanul Altui semen a i-o duce?!
Dar nu-i greu s-arunci povara Pe alţi umeri şi spinare; Fie iarna, fie vara, Se pricepe fiecare...
Nu ne spune Sfânta Carte Ce-a mai fost cu cireneanul: O fi-avut el însuşi parte De Isus, Nazarineanul?!
Pavel despre-a lui soţie Spune că i-a fost ca mamă. Ruf era (tot Pavel scrie) Un ales, un om de seamă.
*** După bice fără număr, Cu spinarea sfârtecată, Doamne, cum duceai pe umăr Crucea grea şi-nsângerată?!
Pentru-o viaţă de netrebnic, De greşeli şi de păcate, Eu eram în totul vrednic Să iau crucea Ta în spate.
Însă, Tu şi pentru mine, Ai urcat supus Calvarul Ca să mă uneşti cu Tine Pentru cât va ţine Harul.
Miel divin, Miel fără pată, Te implor printre suspine: Nu lăsa să fiu vreodată Trecător pe lângă Tine!
Trecătorii Îţi aruncă Doar batjocuri şi sudalme; Cei puternici dau poruncă Să iei bice, pumni şi palme.
Nu! Eu vreau să-Ţi calc pe urme Pe cărarea pătimirii Şi nimic nicicând să-mi curme Drumul strâmt al fericirii.
Fă-mă, cum spuneai odată, Călător pe calea-ngustă Care crucea grea îşi poartă Dar dulceaţa slavei gustă.
Nu lăsa să se-ntretaie Drumul meu cu-al Tău, Isuse, Ci ca spicele din claie Cap la cap să fie puse.
Şi ajuns în veşnicie Unde Duhul Tău mă duce, Voi fi plin de bucurie Că mi-ai dat să port o cruce...
TRECÄ‚TOR PE DRUMUL CRUCII
RăspundețiȘtergere,,Au silit să ducă crucea lui Isus
pe un trecător care se întorcea de la câmp,
numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru ÅŸi al lui Ruf.“
(Marcu 15.21).
După lunga zi de trudă,
Simon se-ntorcea acasă;
Fruntea de sudoare-i udă,
Oboseala îl apasă.
Nu-l cruţase nici dogoarea,
Nici nu-l răcorise vântul;
Iar pe-atunci mecanizarea
Încă n-o ştia pământul.
Dar ostaşii nu au milă
De-un plugar cu haine sparte;
Îl opresc şi-i cer în silă
Crucea altui om s-o poarte.
Nu avea etiopeanul
Din Cirena ÅŸi el cruce
De-l silise căpitanul
Altui semen a i-o duce?!
Dar nu-i greu s-arunci povara
Pe alţi umeri şi spinare;
Fie iarna, fie vara,
Se pricepe fiecare...
Nu ne spune Sfânta Carte
Ce-a mai fost cu cireneanul:
O fi-avut el însuşi parte
De Isus, Nazarineanul?!
Pavel despre-a lui soţie
Spune că i-a fost ca mamă.
Ruf era (tot Pavel scrie)
Un ales, un om de seamă.
***
După bice fără număr,
Cu spinarea sfârtecată,
Doamne, cum duceai pe umăr
Crucea grea şi-nsângerată?!
Pentru-o viaţă de netrebnic,
De greşeli şi de păcate,
Eu eram în totul vrednic
Să iau crucea Ta în spate.
Însă, Tu şi pentru mine,
Ai urcat supus Calvarul
Ca să mă uneşti cu Tine
Pentru cât va ţine Harul.
Miel divin, Miel fără pată,
Te implor printre suspine:
Nu lăsa să fiu vreodată
Trecător pe lângă Tine!
Trecătorii Îţi aruncă
Doar batjocuri ÅŸi sudalme;
Cei puternici dau poruncă
Să iei bice, pumni şi palme.
Nu! Eu vreau să-Ţi calc pe urme
Pe cărarea pătimirii
Şi nimic nicicând să-mi curme
Drumul strâmt al fericirii.
Fă-mă, cum spuneai odată,
Călător pe calea-ngustă
Care crucea grea îşi poartă
Dar dulceaţa slavei gustă.
Nu lăsa să se-ntretaie
Drumul meu cu-al Tău, Isuse,
Ci ca spicele din claie
Cap la cap să fie puse.
Şi ajuns în veşnicie
Unde Duhul Tău mă duce,
Voi fi plin de bucurie
Că mi-ai dat să port o cruce...
Ticu Moisa
BucureÅŸti, 04.03.2012
AMIN!
RăspundețiȘtergereDe ce nu am acces la video?
RăspundețiȘtergere