Biserica Maranatha Suceava - Transmisie Live
Biserica Maranatha Suceava - Transmisie Live
Reviewed by administrator
on
08:22
Rating:
Reviewed by administrator
on
08:22
Rating:
Postări
NU PIERE CEL NEPRIHÄ‚NIT...
RăspundeÈ›iȘtergereIsaia 57.1 → Ioan 3.16
Nu piere cel neprihănit,
Cel cununat cu viaţa,
Căci lui mormântul i-a-nghiţit
Nu sufletul, ci faţa...
Nu piere omul credincios
Ce s-a unit cu harul,
Căci pentru el Isus Cristos
A suferit Calvarul...
Nu piere cel răscumpărat
Deşi coboară-n groapă,
Căci Însuşi Dumnezeu i-a dat
Să bea a Vieţii Apă...
Nu piere cel ce are Sus
Un loc, un tron şi-un Tată;
Pe braţ de îngeri este dus
În Ţara minunată...
Nu piere-al învierii fiu
Ce-a adormit în Domnul;
Deşi el zace în sicriu,
Uşor îi este somnul...
Şi-atunci când trâmbiţa va da
Semnalul de trezire,
C-un trup de slavă-l va schimba
Pe cel de putrezire...
Născut din Duh şi adevăr,
Nu poate ca să piară:
Cristos i-a hărăzit în Cer
Eternă primăvară...
(Cântările treptelor, nr.163)
Sincere condoleanţe şi Geneza 24.56,
fratele vostru de cruce,
Ticu Moisa, BucureÅŸti
Prin harul Domnului am avut privilegiul sa-l cunosc pe frt. Nelu anul trecut in luna Septembrie. Am venit pentru prima data la biserica baptista din Calafindesti de care auzisem cu multi ani in urma si sa caut un frate cu numele de LAVRIC VASILE, un ascultator fidel al emisiunilor de la Radio Monte Carlo, al carui colaborator modest am fost si sunt si in prezent. In Duminica aceea seara, fratele Nelu m-a invitat sa slujesc cu un mesaj. M-am bucurat mult de partasia care am avut-o impreuna. Intrebandu-ma, frate care este textul dvs? Am raspuns, Ioan 3.16! La terminarea serviciului am schimbat cateva cuvinte si mi-a spus ca-si aduce aminte cu placere de anii petrecuti la Brasov.!!!Acum, cu lacrimi pe obraz scriu aceste cuvinte si doresc ca Domnul sa fie sprijinitorul celor dragi din familia fratelui. Ftr. Nelu s-a dus la Cristos, unde este cu mult mai bine....! (Fil.1.23b).Cu dragoste, Valentin Raican, Brasov.
RăspundețiȘtergereSincere condoleante familiei Candreanu din partea familiei Bujorean Adrian din Bruxelles.Domnul sa va mangaie.
RăspundețiȘtergered=l sa ne ajute p toti sa ajungem in cerul minunat e dureros dar ce bn e sa sti ca sunt cu domnul acasa.....
RăspundețiȘtergereS-A DUS ACASĂ (Luca 1.23)
RăspundețiȘtergereIntroducere: Observăm în textul evanghelistului Luca cel puţin 3 elemente demne de remarcat la marele preot Zaharia:
a. un portret remarcabil (vers. 6) = a fost un om neprihănit, cu o viaţă fără pată, în ciuda păcătoşeniei majoritare
b. o perseverenţă remarcabilă (vers. 13) = a fost un om stăruitor în rugă-ciune, în ciuda sterilităţii Elisavetei şi a vârstei lor înaintate (vezi şi Rom. 4.18)
c. un privilegiu remarcabil (vers. 13-15) = a fost ales să fie tatăl lui Ioan, înainte-mergătorul lui Mesia, în ciuda momentelor de şovăială şi necredinţă
Dar ceea ce mă lasă mut de uimire este faptul că, în ciuda handicapului dobândit („a rămas mut“, vers. 22), el nu-ÅŸi curmă slujirea (vers. 23)!
Ce mărturie măreaţă a dat ÅŸi împăratul Dariu despre slujirea proorocului Daniel: „Dumnezeul tău, căruia ÃŽi slujeÅŸti necurmat“ (Dan. 6.20)!
Ce har să te poţi duce Acasă cu slujirea pe care nu ţi-a putut-o curma nici necazul, nici strâmtorarea, nici foamea, nici prigoana, nici lumea, nici Satan...!
Să privim slujba creştinului din 3 puncte de vedere:
1. o slujbă încredinţată (2 Cor. 5.19; Tit 1.3) = privilegiul slujitorului
Fiul lui Dumnezeu a luat un chip de rob pentru a elibera pe robii Diavolului (Ioan 8.31-32, 34-36) ÅŸi a face din ei robii lui Dumnezeu (Mt. 6.24).
În această calitate, ni s-a încredinţat tuturor (1 Petru 4.10):
a. o slujbă specială (1 Tes. 1.9-10)
b. o slujbă superioară (2 Cor. 3.9)
c. o slujbă slăvită (Ef. 1.12)
Încredinţarea unei misiuni impune îndeplinirea acelei misiuni. Aşadar,
2. o slujbă încheiată (Lc. 1.23; F.A. 20.24) = perseverenţa slujitorului
ÃŽnÅ£eleptul Solomon spunea că „mai bun este sfârÅŸitul unui lucru decât începutul lui“ (Ecl. 7.8). Tocmai de aceea, eu ÅŸi tu trebuie să perseverăm cu credincioÅŸie pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să ne ducem la bun sfârÅŸit slujirea noastră (Ps. 1.3; vezi ÅŸi 1 Petru 1.9). ÃŽn ce fel se poate asta? Iată cum:
a. slujind cu smerenie (F.A. 20.19)
b. slujind cu suflet (Ps. 100.2)
c. slujind cu sârguinţă (Rom. 12.11)
În chipul acesta, ne va fi garantată:
3. o slujbă încununată (2 Tim. 4.7-8; Rom. 8.30) = proslăvirea slujitorului
a. vom fi cu El, cu marele nostru Mântuitor şi Domn (1 Tes. 4.17)
b. vom fi ca El, ca marele nostru Mântuitor şi Domn (1 Ioan 3.2).
Încheiere: Ferice de slujitorul ostenit care se întoarce Acasă cu slujba încheiată (Is. 57.2; Apoc. 14.13)! Domnul să ne ajute şi nouă tuturor! Amin.
Fraţii noştri s-au dus acasă... Ei se vor odihni de ostenelile lor.
Să le urmăm pilda vieţii ca să-i întâlnim acasă la Domnul!
(TICU MOISA, BucureÅŸti)
GOD BLESS YOU!THE FAMILY.
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa va intareasca!Suntem alaturi de voi!(ALEX TM)
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa va intareasca in aceste clipe grele .Mihaela Ursache.
RăspundeÈ›iȘtergereIudeii din Ierusalim au venit în Betania să mângâie cele două surori, dar ÃŽmpăratul iudeilor a venit să le arate că El este „ÃŽnvierea ÅŸi ViaÅ£a“ (Ioan 11.19). Aceasta este cea mai mare mângâiere ÅŸi pentru familia îndoliată de acolo. Noi o mângâiem prin prezenţă, prin flori, prin gesturi, prin atingere, prin îmbrăţişări, prin lacrimi, prin cuvinte.
RăspundeÈ›iȘtergereDar Mângâietorul, Duhul Sfânt, ÅŸi Domnul Isus Cristos, Dumnezeul mângâierii le face această glorioasă promisiune: „Fratele, Nelu n-a murit, ci doarme! De aceea, „Ferice de acum încolo de morÅ£ii care dorm în Domnul! Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“ (Apoc. 14.13).
De ce sunt fericiţi cei ce au adormit în Domnul?
(a) pentru că lupta lor a încetat, durerile, suferinţele şi lacrimile lor au luat sfârşit; ei au ieşit biruitori prin Acela care i-a iubit şi au pus crucea jos pentru totdeauna (Rom. 8.37; 2 Cor. 4.8-11; 5.1-4);
(b) pentru că alergarea lor s-a isprăvit, şi ei au ajuns la ţintă (2 Tim. 4.7; Fil. 3.13-14);
(c) pentru că timpul de veghere le-a expirat: au păzit credinţa şi un cuget curat (2 Tim. 4.7; Apoc. 3.10d)
(d) pentru că slujirea lor a încetat, iar Stăpânul i-a invitat să intre în bucuria Lui (Mt. 25.21, 23).
Suntem aici, nu pentru a afiÅŸa un aer ostentativ ÅŸi a-i privi cu oarecare suspiciune pe cei ce nu-ÅŸi pot stăpâni lacrimile. Cine n-a avut o fiinţă dragă de care s-a despărÅ£it prin moarte nu ÅŸtie ce înseamnă durerea morÅ£ii ÅŸi nici nu are lacrimi pentru „a plânge cu cei ce plâng“ (Rom. 12.15-16).
Noi plângem şi ne întristăm, dar nu ca ceilalţi care nu au nădejde, ci ca unii care am aflat în Domnul Isus nu numai siguranţa mântuirii, dar şi nădejdea vieţii veşnice. Ştim unde s-au dus cei ce au adormit, ştim cu ce trupuri glorioase şi nemuritoare se vor întoarce şi, împreună cu ei, vom întâmpina pe Domnul în văzduh, mergând, ACASĂ la El. Amin! Valentin Raican, Brasov.
Domnul sa va intareasca :-(
RăspundețiȘtergereTRECĂTOR PE DRUMUL CRUCII
RăspundețiȘtergere,,Au silit să ducă crucea lui Isus
pe un trecător care se întorcea de la câmp,
numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru ÅŸi al lui Ruf.“
(Marcu 15.21).
După lunga zi de trudă,
Simon se-ntorcea acasă;
Fruntea de sudoare-i udă,
Oboseala îl apasă.
Nu-l cruţase nici dogoarea,
Nici nu-l răcorise vântul;
Iar pe-atunci mecanizarea
Încă n-o ştia pământul.
Dar ostaşii nu au milă
De-un plugar cu haine sparte;
Îl opresc şi-i cer în silă
Crucea altui om s-o poarte.
Nu avea etiopeanul
Din Cirena ÅŸi el cruce
De-l silise căpitanul
Altui semen a i-o duce?!
Dar nu-i greu s-arunci povara
Pe alţi umeri şi spinare;
Fie iarna, fie vara,
Se pricepe fiecare...
Nu ne spune Sfânta Carte
Ce-a mai fost cu cireneanul:
O fi-avut el însuşi parte
De Isus, Nazarineanul?!
Pavel despre-a lui soţie
Spune că i-a fost ca mamă.
Ruf era (tot Pavel scrie)
Un ales, un om de seamă.
***
După bice fără număr,
Cu spinarea sfârtecată,
Doamne, cum duceai pe umăr
Crucea grea şi-nsângerată?!
Pentru-o viaţă de netrebnic,
De greşeli şi de păcate,
Eu eram în totul vrednic
Să iau crucea Ta în spate.
Însă, Tu şi pentru mine,
Ai urcat supus Calvarul
Ca să mă uneşti cu Tine
Pentru cât va ţine Harul.
Miel divin, Miel fără pată,
Te implor printre suspine:
Nu lăsa să fiu vreodată
Trecător pe lângă Tine!
Trecătorii Îţi aruncă
Doar batjocuri ÅŸi sudalme;
Cei puternici dau poruncă
Să iei bice, pumni şi palme.
Nu! Eu vreau să-Ţi calc pe urme
Pe cărarea pătimirii
Şi nimic nicicând să-mi curme
Drumul strâmt al fericirii.
Fă-mă, cum spuneai odată,
Călător pe calea-ngustă
Care crucea grea îşi poartă
Dar dulceaţa slavei gustă.
Nu lăsa să se-ntretaie
Drumul meu cu-al Tău, Isuse,
Ci ca spicele din claie
Cap la cap să fie puse.
Şi ajuns în veşnicie
Unde Duhul Tău mă duce,
Voi fi plin de bucurie
Că mi-ai dat să port o cruce...
Ticu Moisa
BucureÅŸti, 23.01.2012